Ca nisipul marii \n se strang nelinisti... nu mai urca luna, \n rataceste stinsa \n printre munti, \n soarele-i ascuns in seri de-asteptare, \n cand ganduri ma framanta \n anima imi spune: \n ai doruri prea adanci \n (dau din umeri) \n ea zice: \n stii de cand? \n (iar dau din umeri) \n de cand ai gustat \n sufletul lui... \n \n (Am doruri prea adanci)