când citim în zațul dintr-o ceașcă de cafea \n acum știu! dincolo voi fi pescaruș sau dunăre timpul meu va fi împărțit între cer și apă un pește zburător cu numele lui icar prins de aripi \n istorii repetate la infinit variațiunile pe aceeași temă sunt la modă zborul întrerupt al păsării lui cehov devenită metaforă și valurile unui fluviu albastru care nu e niciodată albastru moartea cu apucături de dansatoare de cabaret și o viață pe care cu greu o putem numi așa \n închidem ochii și repetăm în gând că totul este poezie și că mâine va fi bine!