Arta de a fi fericit. Mic tratat de eudemonologie cu o introducere de Friedrich Nietzsche Cele două texte care formează prezentul volum (Schopenhauer educator, aparținând lui Nietzsche, și Arta de a fi fericit, lui Schopenhauer) sunt realizate într-o relativă autonomie. Apropierea lor, inspirată de o structură dialogică implicită, este și tipul de organizare pe care l-am gândit pentru colecția Forma mentis: punerea împreună, uneori dialectică, a două texte a căror independență favorizează pluralitatea argumentelor. Suntem într-un algoritm de tip paraconsistent, unde nu importă valabilitatea absolută a soritului, ci geometria variabilă a argumentației. Cele 50 de reguli pentru a dobândi fericirea, adiționate în lucrarea postumă a lui Schopenhauer, nu contrazic esența filozofiei sale pesimiste: „Nu căutăm decât liniștea și, în limitele posibilului, absența suferinței.”; „Consideră nenorocirea actuală o mică parte din ceea ce s-ar putea întâmpla.” Schopenhauer pesimistul, care nu crede în fericire, ne cere luciditate în confruntarea cu neajunsurile vieții. Nu putem fi fericiți! Cu siguranță! Dar putem evita suferința...