\n-Mai e si... promisiunea pe care am facut-o... sa muncesc timp de trei ani, ca sa-mi platesc drumul.\n \nPlictisit, Reeve ii facu semn sa plece. Trebuia sa fie nepoliticos si sa-i dea de inteles ca vroia sa ramana singur; in acelasi timp, il intriga faptul ca fata asta cazuse pe capul unui barbat dezbracat si in loc sa plece cat mai repede statea colo si se certa cu el.\n \n-Dumnezeule, domnisoara Chamberlin, marai el, nu obosesti niciodata sa flecaresti asa, la nesfarsit?\n