Din jocul permanent al perceptiei acute a realitatii cu planul inalt, metafizic, al oficierii sacerdotale a Poeziei cu majuscule se naste tensiunea liricii lui Mircea Draganescu. El este un poet al nelinistii de a exista simultan intr-un univers al esentelor si o lume tangibila, telurica, imperfecta pe care sensibilitatea o percepe ironic. Dar ironia sa este blanda, cuprinzatoare, poetul se integreaza si acestei realitati asa cum adopta si zborul in lumina pura a conceptelor. - Horia Garbea Moartea teiului \n Muri \n peste noapte teiul \n carnea-i cazu galbena \n luminand trist batatura \n oasele-i negre ramase \n sa inchege inainte \n aerul putred de toamna \n seara gasii \n intre brazdele negre \n amurgul scurgandu-se treptat \n in gradina si cerul prabusit \n cu stele cu tot peste acoperisul \n de tabla.