Era omul care, prin tot ce faptuia sau glasuia, te trimitea, in mod direct si fara ocolisuri, inspre pocainta. De fapt, era un har care, intr-un fel, se transmuta si in sufletul celui care se afla in proximitatea sa. Faptul ca avea darul de a te aseza, in mod clar si convingator, in fata propriilor pacate nu constituia un aspect iesit din comun. Dimpotriva, totul se consuma firesc, ceea ce devenea caracteristica intrinseca a oricarei intalniri cu acest colos al Duhului. Cum era posibil acest lucru? Cuviosul Gherontie avea darul rugaciunii pentru toata lumea. - Parintele Episcop Ignatie al Husilor