Dreptul de proprietate privata nu este numai un drept subiectiv civil, ci si un drept fundamental al omului, consacrat atat in Constitutia Romaniei, cat si in tratatele internationale care reglementeaza drepturile omului. Totodata, in mod indirect, proprietatea privata are si o functie sociala, ceea ce permite si explica restrangerea exercitarii sale fie pentru a asigura echilibrul intre diferitele drepturi de proprietate apartinand unor proprietari diferiti, fie pentru a satisface anumite interese comunitare. Aceste clarificari conceptuale au fost absorbite treptat, cu ezitari si contradictii, in cadrul normativ creat dupa 1989, mai intai in cateva legi speciale, iar apoi in Constitutia adoptata in 1991 si revizuita in 2003, precum si in Codul civil care a intrat in vigoare la 1 octombrie 2011.