\nO analiza ampla a complicatei relatii dintre un scriitor roman si Securitate. Desi, de multe ori, spatiul romanesc a refuzat sa accepte fuziunea dintre text si context, teza conform careia toate monografiile intelectualilor care au activat intre 1948 si 1989 au obligatia sa incorporeze relatiile acestora cu cea mai represiva organizatie a Ministerului Afacerilor Interne din perioada comunista devine unul dintre argumentele care sustin ca, intr-un regim totalitar, orice gest, chiar de ordin artistic, primeste, obligatoriu, o nuanta politica.\n