\nRememorarea evenimentelor din decembrie '89, felul cum ne alegem conducatorii, prostituatele din Istanbul, vizita la un spital de copii, cersetorii romani din Paris - toate ii prilejuiesc lui Cristian Tudor Popescu pagini incarcare de tristete si revolta. Tonul critic atunci cand vorbeste despre seriale ca ''Dallas'' sau amar atunci cand il evoca pe Corneliu Coposu si cand vorbeste despre scriitorii optzecisti lasa rareori loc imaginilor idilice, cum este cea a Pragai unde autorul descopera casa lui Kafka, sau anecdotelor amuzante prilejuite de experienta la volan pe strazile Damascului.\n