\nSperanta si suferinta, candoare si suspiciune, umor si deznadejde, narcoze si lacrimi sunt ingredientele - universale - cu care se scrie aceasta poveste de dragoste atat de specifica totusi societatii romanesti. Fiind oglinda unei generatii, a celei foarte tinere, romanul Tu n-ai trait nimic inregistreaza in tuse alerte, dar foarte precise zbuciumul unui suflet inca imaculat, prins in mecanismul implacabil al maculei.\n