Această carte aduce o contribuție unică în spațiul românesc, analizând modul în care instituțiile de teatru comunică - și ar trebui să comunice - cu publicul lor. De asemenea, lucrarea explorează așteptările spectatorilor și interesul acestora pentru teatrul filmat. Prima parte sintetizează concepte și teorii relevante privind comunicarea instituțiilor culturale, cu accent pe cercetările internaționale din spațiul european. \n Partea a doua prezintă rezultatele a două cercetări: una bazată pe interviuri cu responsabili de comunicare în instituții de teatru, spectatori fideli de teatru și actori și regizori de teatru. Cercetarea pe bază de chestionar a fost realizată pe un eșantion de 564 de spectatori de teatru. Volumul oferă repere utile pentru instituțiile teatrale, artiști și autorități, evidențiind rolul strategic al comunicării și al rețelelor sociale în dezvoltarea publicului și consolidarea imaginii instituționale.