Fragmentar 13 \n \n Şi prin nesfârşita Vale a Plângerii Câte o viespe, un fluture Sau vrabie vestesc Dimineața, Cu măruntele lor puteri. Cineva mereu lasă Câte un vas cu apă În plin deşert, Şi nimeni nu este uitat De merii din grădină. Gesturi întrețesute delicat - O eşarfă cuminte De in, un acoperământ Rareori o podoabă... Privind atent se vede Caligrafia unei îmbrăţişări.