Imposibila uitare. Eseuri De mult nu mai incapem in cuvinte. Sunt totusi prea stramte in infinitul lor. Ar trebui inventat alfabetul nevorbitor... doar al privirilor... Ne mintim, ne iubim, ne tradam, fericiti renuntam ori speram, revoltati ori spasiti ignoram... Unde e ordinea fireasca a lumii ca sa existam?! Paradoxal, ne place frumosul, dar sa-l faca altii! Aici, Eu... Dincolo, Tu... Si intre Noi, nemarginirea ce nu ne mai cuprinde... Ce bine, Doamne, ce bine, ca nu ne auzim gandurile femeilor c-am innebuni de tot! Ar fi marele Potop!