DAR CAND AJUNG \n \n Se poarta poezia fara ganduri, \n Asa, o nebunie deocheata, \n Cu autori cazuti din alte sfere, \n Ratacitori bezmetici printre randuri, \n Crezand ca ei fac parte dintr-o ceata \n Hranita doar cu lapte si cu miere; \n Dar cand ajung sub ochii plini de sete \n Ai asteptarii foilor de carte, \n Tacerea se rastoarna zdrobitoare, \n Cuvintele, ca niste umbre bete, \n Intind pustiul care le desparte; \n Si plange poezia-n fiecare \n