Lumina filtrata de vitraliile sufletului dezvaluie prin poezie realitati nestiute. Asta ne spune poetul Mirel Lazar. Totul pare patruns de o melancolie tenace, care se lasa ca o ceata peste lumea acestei poezii. Mirel Lazar e un poet care-si disimuleaza emotia sub voaluri, dar o face ca sa-i dea putere, nu sa edulcoreze. Este o poezie puternica prin esentializare, nu prin mecanism. - Christian Craciun Trifoi O ora la care lumina \n cade piezis - roua \n ca margele marunte \n de sticla si trifoiul \n sclipeste impodobit \n printre fire de iarba \n Va sclipi mai tarziu \n argintat de sub bruma \n Trifoiul e vorace \n cotropitor ca barbarii \n si acopera iarba \n un fel de trifoi \n pandeste ceea ce poate \n creste-nauntru sub \n piele si oase si muschi \n Nu sclipeste sub \n boabe marunte de roua si nici sub glazuri \n argintate de bruma dar \n navaleste tot ca barbarii \n uneori e grozav de rapid \n si prolific - nici nu apuci \n sa simti \n ce ar fi putut sa rasara \n Pe deasupra, e clar ca \n vremea de roua s-a dus \n si se apropie bruma