Acesata carte isi propune sa reconstituie istoria miliara a perioadei dintre abandonarea provinciei Dacia si retragerea ultimelor elemente ale puterii militare romano-bizantine de pe frontiera dunareana, in al doilea deceniu al secolului al VII-lea. Prin Dacia intelegem tot spatiul marginit de Tisa, Dunare si Nistru, care inainte de cucerirea romana a fost populat de triburile denumite conventional de istoricii moderni geto-daci. Retragerea armatei si a administratiei romane a eliminat frontiera dintre teritoriul care fusese ocupat si cel ramas in afara provinciei, si, de aceea, istoria acestui spatiu trebuie tratata in ansamblul sau, pentru perioada care a urmat... Istoria militara a Daciei post-romane a fost de fapt o parte a istoriei contactelor romano-barbare la Dunarea de Jos, in care intr-o prima etapa actorii au fost Imperiul Roman tarziu, gotii, sarmatii, diferitele grupuri de daci inca neromanizati, precum si populatia daco-romana ramasa pe teritoriul fostei provincii. Ulterior, locul primilor barbari a fost luat de huni, gepizi, bulgari, slavi si avari, in timp ce populatia daco-romana devenea tot mai izolata de lumea romana din care se desprinsese. Abandonarea provinciilor de frontiera va desavarsi aceasta izolare.