Nu-mi presimți tu nebunia când auzi \n cum murmură viața-n mine \n ca un izvor \n năvalnic într-o peșteră răsunătoare? \n Nu-mi presimți văpaia când în brațe \n îmi tremuri ca un picur \n de rouă-îmbrățișat \n de raze de lumină? \n Nu-mi presimți iubirea când privesc \n cu patimă-n prăpastia din tine \n și-ți zic: \n O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu \n mai mare!?