Volumul Poeții armoniei al lui Emanoil Ciomac se înscrie cu noblețe între scrierile fondatoare ale muzicologiei românești, alcătuind una dintre primele încercări de a da muzicii un discurs critic cu adevărat literar. Autorul a conceput lucrarea în trei serii distincte, fapt menționat chiar pe pagina de titlu a primului volum, proiect de amplă respirație intelectuală, din care numai prima parte a văzut lumina tiparului.