Prezentul studiu se axeaza pe necesitatea existentei unui cadru juridic, a unor institutii juridice care sa reglementeze tehnicile de reproducere asistata si sa asigure protectia necesara atat celor care aleg sa procreeze prin intermediul acestora, fie ca este vorba de cupluri sau de persoane singure, a copiilor astfel conceputi, cat si a tertelor persoane implicate in procedurile medicale reproductive, precum donatorii de sperma, de ovule sau de embrioni umani, ori a mamelor surogat. La data redactarii acestui demers, Romania se numara printre cele 5 state europene in care nu exista adoptata o lege speciala referitoare la reproducerea asistata medical. Cu toate acestea, procedurile medicale specifice, precum fertilizarea in vitro sau posibilitatea de a apela la o mama surogat, sunt practicate si beneficiaza doar de protectia unor dispozitii legislative nationale sau a unor referinte in materie intalnite in instrumentele juridice internationale la care Romania este parte si de care instantele nationale trebuie sa tina seama. Se evidentiaza in lucrare faptul ca noile tehnologii din sfera reproducerii asistate medical fac parte din cea de-a doua revolutie reproductiva, dintr-o etapa a evolutiei omenirii in care tehnicile de reproducere asistata au depasit stadiul de proceduri care recreeaza in mod artificial procedeul biologic al reproducerii realizate pe cale naturala, specifice primei revolutii reproductive. Abordarea materiei este una tridimensionala, in sensul ca acorda atentie opiniilor doctrinare exprimate in domeniul reproducerii asistate medical, prezinta legislatii nationale si instrumente juridice internationale adoptate in materia drepturilor omului si care au legatura cu domeniul reproducerii asistate medical si analizeaza o selectie de hotarari relevante acestui domeniu pronuntate de instante internationale (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Curtea Inter-Americana a Drepturilor Omului) sau nationale (curti constitutionale, instante civile din Romania sau din alte state).