Din când în când se face liniște în mine, \n ca și cum istoria s-ar fi oprit. \n E ca o lumină imensă \n pe o câmpie fără sfârșit, \n un amestec de bucurie și spaimă, \n ca în fața lui Dumnezeu. \n Știu că ține doar o secundă, dar simt \n că așa ar putea fi mereu, \n dacă aș avea destulă putere \n să plec convinsă că vin înapoi, \n cum pleacă păsările \n în fiecare toamnă \n spre viața lor de apoi.