Poezia asta e smulsa din roca \n Sufletului meu incetosat. \n Ea se tanguie ca foca \n Si-are un suras uitat … \n Poezia asta imi macina mintea, \n Curge totusi ca un vis … \n Apoi se-aseaza precum lintea \n Intr-un castron din Paradis! \n Poezia asta violeaza hartia \n Si se aude o inima urland … \n Poezia asta domina vria, \n Dar apogeul ei este bland! \n Poezia asta e scrisa cu sange, \n Neuronal, oniric, abisal … \n Eu sper ca ea nu se va stinge, \n Inghitind orice soi de final!…