Gunoierii \n \n Stau si canta molcom la fereastra \n Strada ii inalta din ciment \n Omenirea plange ca o proasta – \n – Ca o teava de esapament \n \n Gunoierii-si canta tragedia \n Fluturi maturand pe caldaram \n Unde Dumnezeu s-a dus vecia \n Si mireasma florii de salcam? \n \n Ii pudreaza luna-n praf de creta \n Sunt al noptii fascinant decor \n Impartind sub geam de Julieta \n Vodca si amarul painii lor \n \n Catre ora patru dimineata \n Par vremelnici, mesianici hoti \n Se ridica si-si culeg viata – \n Fiecare-un tomberon cu roti – \n \n Bufnitele pleaca la culcare \n Noi, in somnul derutant pierim. \n Gunoierul e o provocare: \n Este cel mai vesnic anonim \n \n Dar sa fiu la moda cu prostia \n Cartea-n strada brusc am aruncat \n Cine sa-mi citeasca poezia? \n Doar un gunoier s-a aplecat \n Si mirat ca Dumnezeu ii scrie \n I-a raspuns cu-aceasta poezie. \n