Discurs către pietre \n \n Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor cu un foșnet prelung seara cădea ceva se surpa printre crengi se năruia într-o haotică geometrie \n calea ducea în patru direcții diferite peste câmpiile grele ale cerului \n mecanicul fuma liniștit - puteam alege locul îl alegeam \n atunci se năștea în noi o aspră penitență seara ne cădea părul - îl puneam deoparte cu un foșnet prelung cerul cădea ceva se surpa în noi se năruia