Poezia sapientiala a lui Nicolae Mares este o marturisire, despre noi, despre existenta si moarte, despre vesnicie si efemeritatea proiectata in orice punct cardinal, de magma infierbantata a pamantului. Lirica sa nu este deloc festivista, pedanta si idilica, ci e o poezie in haine prozaice de lucru, fara podoabe si zorzoane stilistice, dar admirabila in nuditate, franchetea si robustetea ei simpla, fara a fi simbolista...