Pentru a înțelege identitatea în realitatea ei dinamică, trebuie să o înțelegem ca pe un proces permanent, care nu se situează numai în jocul de identificări ale subiectului, dar și în presiuni sau influențe exterioare pe care le suportă. Pentru individ, ca și pentru grup, identitatea implică mereu un du-te-vino între sentimentul interior și privirea exterioară. Motivul este că există mereu două dimensiuni ale identității subiectului: cea care face din el un subiect singular, cea care il face un subiect de sociabilitate.