Cintec de amurgire \n \n Intre ruine, zeii se intorc sa plinga \n sub marile porti \n prin care intrase odata si lumea \n si-n oameni se-ntorc... \n \n nu ii mai alung, \n ci ma duc impreuna cu ei, \n iar zeii imi spun ca tot aici, intre oameni, \n s-au intors sa moara. \n \n nu ii ajut, nici nu-i conving ca exist, \n nu le cint pietrele, \n nu-i las sa raspunda \n intrebarilor mele. \n \n le spun sa moara atat de incet, incit sa nu se afle \n si, surprinzator, ma asculta. \n in urma lor, o rochie zdrentuita \n aluneca de pe coapsele lumii. Poetul Marius Marian Solea s-a impus, inca de la debut, ca o voce distincta in peisajul liric de azi. Poezia sa a retinut atentia criticii de intimpinare si a publicului larg, care l-a primit cu multa caldura, atit datorita unui timbru special, cit si datorita temelor abordate, de o mare actualitate, feeling-ului si, nu in ultimul rind, felului sau de a scrie, interesant totdeauna, de o fina folosire a tusei, de o indiscutabila acuratete. - Ioan Holban