Pe cerul senin al diminetii, oglindindu-se in balta Cociocului, luna isi arata obrazul argintiu, ca o ratacire a divinitatii, ca si cum ar fi lasat opaitul aprins pe bolta fara nori. Vantul se impleteste printre casele Bucurestiului, leagana frunzele imprastiind izul dulce si amar al prafului uscat.