\n„Printr-un ciudat viclesug al sentimentului, i se parea ca nu simte nici o dorinta de a o revedea. Imaginea pe care i-o pastra in minte ii indestula gandurile. Prezenta ei mai degraba il nelinistea decat si-o dorea. La ce bun sa revada ea o fiinta obisnuita? A-i vorbi ba de una, ba de alta i se parea cu neputinta. Andre ar fi preferat ca ea sa ramana departe de el. Absenta ei il scutea sa-i marturiseasca iubirea. De altfel, ce vorbe ar fi gasit indeajuns de inflacarate? Si apoi, i-ar rade in nas! L-ar lua peste picior!”\n