\nZid dupa zid \n cresc in urma intunecate paduri de orase \n ca si cum din goana-ngrozita \n as azvarli un pieptene fermecat \n …eu nu arunc nimic nimic \n decat zilele mele \n cu ucigatoare duiosie \n le deschid colivia \n le spun: zburati unde voiti, \n sunteti libere \n insa ele numai in urma se duc \n si impietresc in zburare \n si cresc amutind soarele \n innegrite si-nverzite \n zid dupa zid…\n \n