Reflexe ale gandirii lui Soren Kierkegaard in literatura romana interbelica - Natasa-Elena Maxim

Descriere

De la Emil Codrescu al lui Garabet Ibraileanu, la Jurnalul Portughez eliadesc ce preia fraze intregi din cel kierkegaardian si Oceanografia care-i copie stilul, de la preferinta de a vorbi cu alienatii decat cu inteleptii pentru aflarea adevarului si poza de clown pe care le gasim si la Cioran, pana la Constiinta nefericita a lui Benjamin Fundoianu, Soren Kierkegaard este o lectura definitorie, chiar daca underground, mai putin notorie a culturii romane. Influenta lui asupra generatiei Criterion a fost covarsitoare, cu toate ca s-a incetatenit ca autocunoasterea, sondarea interioara sa fie pusa pe seama lui Proust, luciditatea pe seama lui Gide, vorbindu-se de generatia gidiana. Influenta kierkegaardiana se face simtita in cultura noastra abia dupa Primul Razboi Mondial, patrunzand pe filiera franceza si germana, ideile lui reflectandu-se in poezia lui Emil Botta, in Existenta tragica a lui D. D. Rosca, in dialectica lui Zevedei Barbu, in jurnalele generatiei '27, in eseistica lui Mircea Eliade sau in pierderea credintei si filosofia vazuta ca o cale de redobandire a credintei la Nae Ionescu. Trebuie sa-mi gasesc adevarul meu, ideea pentru care sunt dispus sa traiesc si sa mor - iata scopul tanarului Kierkegaard. In spirit nordic, generatia '27 adopta doua atitudini fundamentale in fata realitatii, fie contemplatia prin Cioran si Jeni Acterian, fie actiunea, fapta, lumina, responsabilitatea, negarea haosului si a neantului comod din Oceanografie, Solilocvii si romanele seriei Intoarcerea din Rai. - Natasa-Elena Maxim \n \n Din Cuprins: • Modele culturale in spatiul romanesc intre 1866-1948 • De la un debut sfios, la moda Kierkegaard.