Poezia sa e poezia exilului din exil, a unei fiinte aflate in cautarea unei Bleibe, a unui refugiu, a unui salas, a unui loc al sau intr-o lume moderna in care prigoana si pribegia au devenit, chiar dincolo de sistemele politice, dar intetite de ele, stari existentiale. O asemenea Bleibe Hans Sahl nu a gasit-o decat in poezia sa, una care, in ciuda uitarii conjuncturale, e mai actuala ca oricand. Ea se cuvine citita si redescoperita mereu. \n \n Nota de subsol \n \n De durerea lumii \n am luat cunostinta in poezia mea \n si de cea proprie in chipul altora. \n Am strabatut tari \n in vagoane plumbuite \n si am locuit in case care \n nu aveau ferestre. \n Am profetit trecutul \n si am scris o postfata la viitor. \n Din visele mele atat a mai ramas: \n neimplinirea lor. Avem cu totii acelasi dusman,noi insine, \n si aceeasi mama, care ne-a dat \n sanul la care \n am murit de sete. \n Cand va veni timpul, ma voi duce \n sa-l caut \n pe fratele meu. \n Nu mai poate fi departe.