Pasare cu pene-albastre, \n Martora iubirei noastre, \n De-i sfarsi cantarea ta, \n N-asculta ce-mi spune mie \n Dragul meu, caci cine stie \n Daca mani nu m-a uita. \n Raule cu apa lina \n Si curat ca o lumina \n Cat ne vezi de fericiti, \n Starea noastra n-o rasfrange, \n Mane poate noi vom plange \n Si-om fi vesnic despartiti. Iar tu, luna, draga luna, \n Tu, a noptilor cununa, \n Sa nu spui ca ne-ai privit. \n Poate mani a tale raze \n N-ar putea macar sa creaza \n Ca vreodata ne-am iubit.