Veti intreba probabil curiosi si pe buna dreptate...Si? Ce s-a intamplat cu povestea? Sunteti impreuna? Noi ne traim realitatea, voua va daruim povestea. Cartea se citeste pe nerasuflate. O inspiratie si o expiratie. \n Atat. Apoi e numai liniste... \n \n Azi mi-am lasat sufletul acasa. \n Era prea obosit de atata materie ce nu cunoaste gravitatia. \n Mi-am lasat aripile acasa. \n Am vrut sa navighez prin lumea asta mare fara minunile zilnice. \n Mi-am lasat visele pe perna. \n Sa se aeriseasca in racoarea diminetii eterne. \n Mi-am lasat tamplele acasa. \n Sunt prea ganditoare de cand am iesit in lume fara armuri. \n Mi-am lasat vesnicia pe prag, ca sa ma astepte resemnata. \n Am plecat asa prin lume imbracata in tine. \n Poate ca e mai bine asa. \n Fara regrete sau ganduri cuminti. \n Mi-ar placea sa fii si tu acum, aici, cu mine. \n Imbracat in tine. \n Sa ne asortam la dunga vietile astea zalude si complicate \n Mi-am lasat sufletul acasa. \n In viata asta am ajuns acasa de cateva \n